DEX Dicționar

obrăznicătură

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. (Familiar) Ființă obraznică, mai ales copil care nu ascultă și răspunde urât.

    „„Obrăznicătura asta mi-a scos limba!”, a strigat vecina după băiat.”

Sinonime

Cum se folosește

Familiar. Genitiv-dativ: obrăznicăturii; plural: obrăznicături. Despărțire: o-brăz-ni-că-tu-ră.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
obrăznicăturii
plural
obrăznicături

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „obraznic”, cu sufixul -ătură.

Cuvântul de bază, în dicționar: obraznic

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera O