Înțeles
(Familiar) Ființă obraznică, mai ales copil care nu ascultă și răspunde urât.
„„Obrăznicătura asta mi-a scos limba!”, a strigat vecina după băiat.”
Sinonime
- obraznic
- neobrăzat
Cum se folosește
Familiar. Genitiv-dativ: obrăznicăturii; plural: obrăznicături. Despărțire: o-brăz-ni-că-tu-ră.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- obrăznicăturii
- plural
- obrăznicături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).