Înțeles
Obrăznicie, lipsă de respect; vorbă sau faptă obraznică.
„A avut impertinența să-i răspundă profesorului cu spatele.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural (pentru vorbe, fapte): impertinențe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- impertinenței
- plural
- impertinențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (impertinence).