DEX Dicționar

impertinență

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Obrăznicie, lipsă de respect; vorbă sau faptă obraznică.

    „A avut impertinența să-i răspundă profesorului cu spatele.”

Cum se folosește

Plural (pentru vorbe, fapte): impertinențe.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
impertinenței
plural
impertinențe

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (impertinence).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I