Înțeles
Lipsă de rușine; purtare sau vorbă fără bună-cuviință.
„A minți în fața tuturor e o nerușinare.”
Sinonime
- neobrăzare
- impertinență
- necuviință
Cum se folosește
Plural: nerușinări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- nerușinării
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la ne- și rușinare.