Înțelesuri
- 1
Care nu a ieșit așa cum s-a dorit; ratat, prost făcut.
„A fost o încercare nereușită, dar am învățat din ea.”
- 2
(Ca substantiv, „nereușită”) Faptul de a nu reuși ceva; eșec, insucces.
„După două nereușite la examen, a luat în sfârșit permisul.”
Sinonime
- ratat
- eșuat
- neizbutit
Antonime
- reușit
- izbutit
Cum se folosește
Se desparte -re-u-. Forme: nereușită, nereușiți, nereușite.
Forme flexionare
- masculin plural
- nereușiți
- feminin
- nereușită
- feminin plural
- nereușite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „reușit”, cu prefixul „ne-”.