Înțeles
Obrăznicie, impertinență; faptă sau vorbă necuviincioasă.
„A arătat insolență față de profesor.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: insolențe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- insolenței
- plural
- insolențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (insolence) și din latină (insolentia).