Înțelesuri
- 1
Purtarea celui care nu ține cont de ceilalți și nu are rușine; lipsă de bun-simț.
„A fost o nesimțire să ocupe două locuri de parcare.”
- 2
Lipsă de sensibilitate, nepăsare față de suferința altora.
„Privea cu nesimțire cum se chinuie bătrâna cu sacoșele.”
- 3
Starea celui care și-a pierdut cunoștința; leșin.
„A zăcut în nesimțire până a venit ambulanța.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- nesimțirii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).