Înțelesuri
- 1
Îmbrăcăminte de metal cu care își apărau corpul războinicii din vechime.
„Cavalerul purta o armură strălucitoare.”
- 2
(Figurat) Ceea ce te apără de lovituri sau de răutăți.
„Umorul era armura lui împotriva criticilor.”
- 3
Felul în care se împletesc firele de urzeală cu cele de bătătură într-o țesătură.
„Armura pânzei hotărăște desenul țesăturii.”
- 4
Învelișul protector al unui cablu electric.
„Cablul îngropat în pământ are armură de oțel.”
- 5
(În muzică) Semnele de alterație de la începutul portativului, care arată tonalitatea.
„Armura cu doi diezi arată tonalitatea re major.”
Sinonime
- platoșă
- armătură
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- armurii
- plural
- armuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul armure.