Înțelesuri
- 1
Miros plăcut și puternic, care vine de la o floare, o mâncare sau o băutură.
„Aroma cafelei umplea bucătăria.”
- 2
Substanță care dă unui aliment gust sau miros plăcut.
„Prăjitura are aromă de vanilie.”
Antonime
- duhoare
- miasmă
Expresii și locuțiuni
- Aromă de lămâiegust sau miros de lămâie.
- Aromă naturalăaromă care vine din fructe sau plante, nu din chimicale.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- aromei
- plural
- arome
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza arôme și din latinescul aroma.