Înțelesuri
- 1
(Persoană) care are cunoștințe temeinice într-un domeniu; expert.
„Este un bun cunoscător al istoriei medievale.”
- 2
(Persoană) care are un gust fin și știe să aprecieze lucrurile bune.
„Cunoscătorii de vin apreciază acest soi.”
Sinonime
Antonime
- nepriceput
- profan
Cum se folosește
Feminin: cunoscătoare; plural: cunoscători.
Forme flexionare
- masculin plural
- cunoscători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a cunoaște, cu sufixul -ător.