Înțelesuri
- 1
Procesul prin care omul înțelege lumea din jur; reflectarea realității în conștiință.
„Cunoașterea lumii începe cu observarea.”
- 2
Faptul de a ști ceva; deținerea unor informații.
„Cunoașterea a trei limbi îi folosește în meserie.”
Antonime
- necunoaștere
- neștiință
Expresii și locuțiuni
- Teoria cunoașteriistudiul critic al originii și al valorii cunoașterii.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cunoașterii
- plural
- cunoașteri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul «a cunoaște».