Înțelesuri
- 1
Acoperiș rotund, ca o boltă, al unei clădiri mari sau al unei biserici.
„Cupola Ateneului e pictată în interior.”
- 2
(Figurat) Conducerea de vârf a unei organizații.
„Cupola partidului s-a reunit de urgență.”
- 3
Partea boltită și blindată a unei nave de război, a unui tanc sau a unei parașute.
„Cupola parașutei s-a deschis imediat.”
- 4
(Anatomie) Parte a unui organ în formă de boltă.
„Cupola diafragmei urcă la expirație.”
Cum se folosește
Pluralul e „cupole”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- cupolei
- plural
- cupole
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza coupole.