Înțelesuri
- 1
Presupunere fără dovezi sigure.
„Despre motivul demisiei există doar speculații.”
- 2
Afacere în care cumperi ieftin ca să vinzi scump, profitând de schimbarea prețurilor.
„A făcut avere din speculații imobiliare.”
- 3
Gândire pur teoretică despre o problemă.
„Cartea e o speculație filozofică despre timp.”
Sinonime
- presupunere
- ipoteză
- teoretizare
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță spe-cu-la-ți-e. Pluralul e „speculații”.
Forme flexionare
- articulat
- speculația
- genitiv-dativ articulat
- speculației
- plural
- speculații
- plural articulat
- speculațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza spéculation.