disperare

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

1
Starea celui care și-a pierdut orice speranță; deznădejde.
„După a treia respingere a căzut într-o disperare din care greu a ieșit.”
2
Neliniștea apăsătoare provocată de o situație fără ieșire.
„În disperarea de a găsi o soluție, a sunat pe toată lumea.”

Sinonime

deznădejde
dezolare
descurajare

Antonime

Expresii și locuțiuni

Cu disperaredeznădăjduit; (despre efort) din toate puterile, fără menajamente.
A duce (pe cineva) la disperarea-l face să-și piardă orice nădejde; a-l exaspera.

Etimologie

De la verbul „a dispera”, din franțuzescul désespérer.

Alte cuvinte de pe litera D