Înțelesuri
- 1
Pierderea curajului și a încrederii; starea celui care nu mai are speranță.
„După atâtea refuzuri, l-a cuprins descurajarea.”
- 2
Faptul de a face pe cineva să renunțe la ceva.
„Amenzile mari au rol de descurajare a șoferilor vitezomani.”
Sinonime
- deprimare
- demoralizare
Antonime
Cum se folosește
Plural: descurajări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- descurajării
- plural
- descurajări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a (se) descuraja”.