Înțelesuri
- 1
Organul principal al sistemului nervos, aflat în cutia craniană.
„Creierul consumă multă energie, chiar și în somn.”
- 2
(Figurat) Mintea, gândirea.
„Îi merge creierul repede, prinde din prima.”
- 3
(Figurat) Cel care conduce sau plănuiește o acțiune.
„El a fost creierul întregii operațiuni.”
- 4
(La plural) Creierul unor animale, folosit ca mâncare.
„A făcut creier pane pentru cină.”
- 5
(La plural) Partea cea mai înaltă și mai depărtată a munților.
„S-a retras în creierii munților, la o stână.”
Sinonime
- minte
- encefal
Expresii și locuțiuni
- Creierul micpartea din spate și de jos a creierului; cerebelul.
- Creierii munțilorlocurile cele mai înalte și mai greu de ajuns.
- A-și frământa creieriia se gândi îndelung și cu efort la ceva.
- Spălare de creierschimbarea forțată a convingerilor cuiva.
Etimologie
Moștenit din latină (cerebellum).