Înțelesuri
- 1
Membru al unei brigăzi de muncă.
„Brigadierii au lucrat toată vara la construcția căii ferate.”
- 2
Tehnician silvic care conduce o brigadă de pază a pădurilor.
„Brigadierul silvic a marcat copacii pentru tăiere.”
- 3
(Învechit) Ofițer cu grad de general de brigadă; în vechea armată, și gradul de caporal la tunari sau la călăreți.
„Brigadierul a dat ordin tunarilor să tragă.”
Cum se folosește
Se desparte -di-er. Plural: brigadieri. Feminin: brigadieră.
Forme flexionare
- plural
- brigadieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (brigadier).