Înțeles
Persoană care lucrează sau vinde bijuterii.
„Bijutierul a evaluat inelul și a spus că e din aur.”
Sinonime
- giuvaergiu
- argintar
Cum se folosește
Se desparte bi-ju-ti-er; plural: bijutieri.
Forme flexionare
- plural
- bijutieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (bijoutier).