Înțelesuri
- 1
Obiect de podoabă din metal prețios, adesea cu pietre scumpe.
„Și-a moștenit bijuteriile de la bunica.”
- 2
(La plural) Magazin în care se vând asemenea obiecte.
„A intrat la bijuterie ca să schimbe bateria ceasului.”
- 3
Figurat. Lucru mic și foarte reușit, lucrat cu migală.
„Casa aceea restaurată e o bijuterie.”
Expresii și locuțiuni
- Bijuteria coroaneicea mai de preț parte dintr-un ansamblu.
Forme flexionare
- articulat
- bijuteria
- genitiv-dativ articulat
- bijuteriei
- plural
- bijuterii
- plural articulat
- bijuteriile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (bijouterie).