Înțelesuri
- 1
Podoabă lucrată din metal prețios și pietre scumpe; bijuterie.
„Regina purta un giuvaier cu smaralde.”
- 2
(Figurat) Obiect de mare valoare artistică; persoană cu calități deosebite.
„Biserica de lemn din sat e un adevărat giuvaier.”
Cum se folosește
Plural: giuvaiere (și giuvaieruri). Varianta „juvaier” e mai rară.
Forme flexionare
- plural
- giuvaiere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (cevahir).