Înțelesuri
- 1
Diamant șlefuit cu multe fațete, care reflectă puternic lumina, folosit în bijuterii.
„Inelul avea un briliant mic în mijloc.”
- 2
(Tipografie) Mărime foarte mică de literă de tipar.
„Notele erau culese în briliant.”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță «bri-li-ant»; plural: briliante.
Forme flexionare
- plural
- briliante
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (brillant) și din rusă (briliant).