Înțelesuri
- 1
(Despre oameni) Căruia îi lipsesc unul sau mai mulți dinți.
„Moșul știrb zâmbea larg spre noi.”
- 2
(Despre vase sau unelte) Ciobit, cu o bucată lipsă din margine; (despre tăișuri) tocit.
„Cana știrbă stătea uitată pe raft.”
Sinonime
- ciobit
- tocit
Cum se folosește
Forme: știrbă, știrbi, știrbe. Verbul înrudit: a știrbi.
Expresii și locuțiuni
- știrba-baba-cloanța(Familiar, glumeț) Femeie bătrână, urâtă și fără dinți.
Forme flexionare
- masculin plural
- știrbi
- feminin
- știrbă
- feminin plural
- știrbe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (štrŭbŭ).