Înțelesuri
- 1
Copil zburdalnic, care face pozne sau umblă hoinar.
„Un ștrengar a furat mere din livadă.”
- 2
(Depreciativ) Bărbat ușuratic, mereu după femei.
„Satul îl știa drept ștrengar.”
Sinonime
- poznaș
- zburdalnic
Antonime
Cum se folosește
Plural: ștrengari. Feminin: ștrengăriță.
Forme flexionare
- plural
- ștrengari
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la ștreang, cu sufixul -ar.