Înțelesuri
- 1
Întrecere sportivă pe echipe, în care fiecare membru parcurge o parte din traseu și predă un obiect următorului.
„Echipa noastră a câștigat ștafeta de 4x100 de metri.”
- 2
Obiectul pe care alergătorii și-l transmit într-o asemenea probă.
„I-a întins ștafeta colegului la schimb.”
- 3
(Învechit) Curier care ducea mesaje urgente; mesajul dus de el.
„Domnitorul a trimis o ștafetă la Iași.”
Cum se folosește
Plural: ștafete.
Expresii și locuțiuni
- a umbla cu ștafeta(familiar) a purta vorba, a bârfi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ștafetei
- plural
- ștafete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (staffetta) și din germană (Stafette).