Înțelesuri
- 1
(Regional) Bucată lungă și îngustă de lemn, folosită la garduri; leaț.
„Gardul avea o ștachetă ruptă.”
- 2
Bară subțire așezată orizontal între doi stâlpi, peste care sar atleții.
„Săritorul a doborât o ștachetă înaltă.”
Sinonime
- leaț
Cum se folosește
Plural: ștachete. Variantă: stachetă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ștachetei
- plural
- ștachete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (Staket).