Înțelesuri
- 1
Înclinat, pieziș față de o linie sau de un plan.
„Ploaia cădea oblic, împinsă de vânt.”
- 2
(Despre priviri) Bănuitor, aruncat pe furiș.
„Ne-a aruncat o privire oblică și a tăcut.”
- 3
(Gramatică; în „caz oblic”) Nume dat uneori genitivului și dativului.
„Profesoara ne-a explicat de ce genitivul și dativul se numesc cazuri oblice.”
Sinonime
- pieziș
- înclinat
Cum se folosește
Se desparte o-blic. Forme: oblică, oblici, oblice. Ca substantiv, „oblică” înseamnă linie înclinată.
Forme flexionare
- masculin plural
- oblici
- masculin plural
- oblice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (obliquus) și din franceză (oblique).