DEX Dicționar

oblic

adjectiv3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Înclinat, pieziș față de o linie sau de un plan.

    „Ploaia cădea oblic, împinsă de vânt.”

  2. 2

    (Despre priviri) Bănuitor, aruncat pe furiș.

    „Ne-a aruncat o privire oblică și a tăcut.”

  3. 3

    (Gramatică; în „caz oblic”) Nume dat uneori genitivului și dativului.

    „Profesoara ne-a explicat de ce genitivul și dativul se numesc cazuri oblice.”

Sinonime

Cum se folosește

Se desparte o-blic. Forme: oblică, oblici, oblice. Ca substantiv, „oblică” înseamnă linie înclinată.

Forme flexionare

masculin plural
oblici
masculin plural
oblice

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină (obliquus) și din franceză (oblique).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera O