Înțelesuri
- 1
Stăpânit de melancolie; trist și visător.
„Seara melancolică îl făcea să se gândească la copilărie.”
- 2
(Despre locuri, peisaje) Care aduce melancolie; posomorât.
„Toamna are un peisaj melancolic.”
Cum se folosește
Feminin: melancolică; plural: melancolici, melancolice.
Expresii și locuțiuni
- temperament melancolicunul din cele patru temperamente descrise de Hipocrate, caracterizat prin sensibilitate.
Forme flexionare
- masculin plural
- melancolici
- feminin
- melancolică
- feminin plural
- melancolice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (mélancolique).