Înțelesuri
- 1
Stare de tristețe liniștită, amestecată cu visare și dorință de singurătate.
„Toamna îl umple de melancolie.”
- 2
Boală psihică caracterizată prin depresie continuă, apatie și anxietate.
„Medicii au diagnosticat melancolie.”
Antonime
- veselie
- voioșie
Cum se folosește
Plural: melancolii.
Forme flexionare
- articulat
- melancolia
- genitiv-dativ articulat
- melancoliei
- plural
- melancolii
- plural articulat
- melancoliile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (mélancolie) și din latină (melancholia).