Înțelesuri
- 1
Învelișul tare al melcilor, al scoicilor și al altor animale moi.
„Copiii adunau cochilii pe plajă.”
- 2
Formă de metal în care se toarnă piese din metal topit.
„Muncitorul a turnat aluminiul în cochilie.”
Cum se folosește
Se pronunță co-chi-li-e. Pluralul e „cochilii”.
Expresii și locuțiuni
- A ieși din cochiliea deveni mai sociabil, mai deschis.
Forme flexionare
- articulat
- cochilia
- genitiv-dativ articulat
- cochiliei
- plural
- cochilii
- plural articulat
- cochiliile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza coquille.