DEX Dicționar

carapace

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Învelișul tare, de os, de corn sau de calcar, care apără corpul unor animale, cum sunt broasca țestoasă și racul.

    „Broasca țestoasă și-a ascuns capul în carapace.”

  2. 2

    Figurat: atitudine rece în spatele căreia cineva își ascunde sentimentele.

    „Sub carapacea lui de om dur se ascundea un suflet sensibil.”

Sinonime

Cum se folosește

Articulat: carapacea; genitiv-dativ: carapacei; plural: carapace.

Forme flexionare

articulat
carapacea
genitiv-dativ articulat
carapacei
plural
carapace

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (carapace).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera C