Înțelesuri
- 1
Învelișul tare, de os, de corn sau de calcar, care apără corpul unor animale, cum sunt broasca țestoasă și racul.
„Broasca țestoasă și-a ascuns capul în carapace.”
- 2
Figurat: atitudine rece în spatele căreia cineva își ascunde sentimentele.
„Sub carapacea lui de om dur se ascundea un suflet sensibil.”
Sinonime
Cum se folosește
Articulat: carapacea; genitiv-dativ: carapacei; plural: carapace.
Forme flexionare
- articulat
- carapacea
- genitiv-dativ articulat
- carapacei
- plural
- carapace
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (carapace).