Înțelesuri
- 1
Vestea cea bună adusă de Isus Hristos: învățătura lui despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire.
„Apostolii au dus Evanghelia în toată lumea cunoscută atunci.”
- 2
Fiecare dintre cele patru cărți ale Noului Testament care povestesc viața și învățătura lui Isus; cartea care le cuprinde, folosită la slujbă.
„Preotul a așezat Evanghelia pe sfânta masă.”
- 3
Fragment din aceste cărți care se citește la o slujbă.
„Evanghelia de duminică a fost despre fiul risipitor.”
- 4
(Glumeț) Carte sau idee pe care cineva o socotește mai presus de orice discuție.
„Manualul acela de dietă a devenit evanghelia ei.”
Sinonime
- evangheliar
Cum se folosește
Pluralul e „evanghelii”. Când e vorba de cartea sfântă, se scrie de obicei cu majusculă. Popular: „vanghelie”.
Expresii și locuțiuni
- Literă de evanghelielucru absolut sigur, de care nu te poți îndoi.
- A-și băga capul sub evangheliea-și face singur necazuri, fără să fie nevoie.
Forme flexionare
- articulat
- evanghelia
- genitiv-dativ articulat
- evangheliei
- plural
- evanghelii
- plural articulat
- evangheliile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (evangelije), la origine din greacă (euangelion, „veste bună”).