Înțelesuri
- 1
Scoaterea organizată a oamenilor sau a bunurilor dintr-un loc primejdios.
„Evacuarea blocului a durat mai puțin de zece minute.”
- 2
Golirea silită a unei locuințe sau a unui spațiu de către cel care îl ocupă.
„Instanța a dispus evacuarea chiriașilor pentru neplată.”
- 3
Eliminarea unui fluid, a gazelor sau a reziduurilor dintr-o instalație.
„Țeava de evacuare era înfundată cu frunze.”
Antonime
- ocupare
- umplere
Expresii și locuțiuni
- Cale de evacuaretraseul marcat pe care se iese dintr-o clădire în caz de primejdie.
Etimologie
De la verbul „a evacua”, din franțuzescul évacuer.