Înțelesuri
- 1
Bărbat castrat, care păzea haremul sultanului.
„Eunucii erau slujitori de încredere la curtea otomană.”
- 2
(Istorie) Slujbaș de rang înalt la curtea Bizanțului, care avea grijă de odăile și de veșmintele împăratului.
„Eunucii bizantini puteau ajunge foarte puternici.”
- 3
(Figurat, depreciativ) Om lipsit de curaj și de energie.
„Opoziția l-a numit un eunuc politic.”
Sinonime
- hadâmb
- famen
Cum se folosește
Se pronunță e-u-nuc. Pluralul e „eunuci”.
Forme flexionare
- plural
- eunuci
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza eunuque și latina eunuchus.