Înțelesuri
- 1
Stare de bună dispoziție exagerată și de optimism neîntemeiat, care apare în unele boli nervoase sau sub efectul unor substanțe.
„Medicamentul i-a provocat o stare de euforie.”
- 2
(Prin extensiune) Stare de mare fericire.
„Victoria a stârnit euforie în tribune.”
Sinonime
- beatitudine
- extaz
Antonime
Cum se folosește
Plural: euforii.
Forme flexionare
- articulat
- euforia
- genitiv-dativ articulat
- euforiei
- plural
- euforii
- plural articulat
- euforiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (euphorie).