Înțelesuri
- 1
Ține locul numelui celui care vorbește, ca subiect al propoziției.
„Eu merg pe jos, tu ia autobuzul.”
- 2
(În formulele din acte) Deschide o declarație făcută în nume propriu.
„Eu, subsemnatul, declar pe propria răspundere…”
- 3
Are forme deosebite pentru celelalte cazuri: „mie”, „îmi”, „mi” la dativ, „mine”, „mă”, „m-” la acuzativ.
„Mie mi-a spus altceva decât ție.”
- 4
(Substantiv neutru; în filozofie și psihologie) Miezul personalității; partea conștientă a firii omului.
„Freud a numit „eul” partea conștientă a psihicului.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Eu unulîn ce mă privește; din partea mea.
- Mie unuiacât despre mine, personal.
Etimologie
Moștenit din latină (ego, mihi, me); sensul filozofic e format după franceză și germană.