Înțelesuri
- 1
Bucată de hârtie sau de carton lipită ori legată de un obiect, pe care scrie ce conține, cât costă sau cui aparține.
„Citește eticheta de pe sticlă înainte s-o deschizi.”
- 2
(Figurat) Nume sau calificativ pus cuiva, care ascunde felul lui adevărat.
„I-au pus eticheta de leneș și n-a mai scăpat de ea.”
- 3
Ansamblu de reguli de purtare politicoasă în societate sau la curțile regale.
„Eticheta cere să te ridici când intră gazda.”
Sinonime
- protocol
- calificativ
- ceremonial
- rânduială
Expresii și locuțiuni
- A pune o etichetă cuivaa-l încadra într-un fel fix de a fi, adesea pe nedrept.
- Etichetă de prețbucată de hârtie pe care e scris prețul unui produs.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- etichetei
- plural
- etichete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul étiquette.