Înțelesuri
- 1
(Despre oameni) Care ține să arate bine și să placă, îmbrăcându-se îngrijit și elegant.
„Bunica e cochetă: nu iese din casă fără ruj.”
- 2
(Despre locuri sau lucruri) Plăcut, îngrijit, aranjat cu gust.
„Au deschis o cafenea cochetă pe colțul străzii.”
Antonime
- neglijent
- neîngrijit
Cum se folosește
Forme: cochetă, cocheți, cochete. Substantivul înrudit: cochetărie.
Forme flexionare
- masculin plural
- cocheți
- feminin
- cochetă
- feminin plural
- cochete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (coquet).