Înțelesuri
- 1
Frumușel, plăcut la înfățișare.
„Și-a luat o rochie drăguță pentru serbare.”
- 2
Binevoitor, amabil cu ceilalți.
„A fost drăguț și ne-a arătat drumul.”
- 3
(Popular, substantivat) Băiatul sau fata de care ți-e drag și cu care ieși; iubit, iubită.
„Se plimba pe uliță cu drăguțul ei.”
Cum se folosește
Familiar. „Drăguț” spune despre o față că e plăcută, nu că e frumoasă tare; între drăguț și frumos e o treaptă.
Expresii și locuțiuni
- Fii drăguț și...formulă politicoasă prin care rogi pe cineva ceva.
Forme flexionare
- masculin plural
- drăguți
- feminin
- drăguță
- feminin plural
- drăguțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română din drag, cu sufixul -uț.