Înțeles
Titlu de valoare prin care împrumuți bani statului sau unei firme și primești în schimb o dobândă fixă.
„Și-a investit economiile în obligațiuni de stat.”
Cum se folosește
Se pronunță o-bli-ga-ți-u-ne. Pluralul e „obligațiuni”. Pentru „datorie, îndatorire” se spune „obligație”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- obligațiunii
- plural
- obligațiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Variantă a lui „obligație”, din franceza obligation.