Înțelesuri
- 1
Deprindere a unui om, câștigată făcând mereu același lucru.
„Are obiceiul să citească un ceas înainte de culcare.”
- 2
Datină păstrată de un popor sau de un sat.
„Colindatul e un obicei vechi de Crăciun.”
- 3
(în vechime, în drept) Lege nescrisă, ținută din bătrâni.
„Pricinile se judecau după obiceiul pământului.”
Sinonime
- deprindere
- obișnuință
- datină
- tradiție
- cutumă
Cum se folosește
Pluralul obișnuit e obiceiuri; forma obiceie se păstrează doar în zicătoare.
Expresii și locuțiuni
- De obiceide regulă, în mod obișnuit.
- Ca de obiceica întotdeauna.
- Câte bordeie, atâtea obiceiefiecare casă are rânduielile ei.
- Obiceiul pământuluidreptul nescris după care se judeca în Țările Române.
Etimologie
Din bulgărescul običaj.