Înțelesuri
- 1
Care e al mai multora sau al tuturor.
„Curtea e comună pentru toate cele patru case.”
- 2
Care se face împreună cu alții.
„Au luat o hotărâre comună.”
- 3
Care nu se deosebește prin nimic; obișnuit, banal.
„E o poveste comună, se întâmplă la tot pasul.”
Sinonime
- obștesc
- colectiv
- obișnuit
- banal
Cum se folosește
În gramatică, „substantiv comun” e cel care numește orice lucru de un fel (băiat, oraș), spre deosebire de cel propriu (Andrei, Cluj).
Expresii și locuțiuni
- În comunîmpreună, laolaltă.
- Loc comunidee știută de toată lumea, spusă de parcă ar fi o descoperire.
- A face cauză comună cu cinevaa trece de partea lui, a lupta pentru același lucru.
- Numitor comunla fracții, numitorul la care se aduc toate; la figurat, ce au mai multe lucruri în comun.
Etimologie
Din franțuzescul commun și din latinescul communis.