Înțelesuri
- 1
Schimbul de informații, de idei sau de sentimente între oameni.
„Între ei comunicarea se rupsese de mult.”
- 2
Înștiințarea prin care se face cunoscut ceva; anunț oficial.
„A primit comunicarea de la instanță prin poștă.”
- 3
Expunere scurtă, prezentată într-o reuniune de specialiști.
„A susținut o comunicare despre migrația păsărilor.”
- 4
Domeniul care se ocupă de felul în care circulă mesajele într-o societate.
„A absolvit o facultate de comunicare și relații publice.”
Expresii și locuțiuni
- Comunicare de presătextul oficial prin care o instituție anunță ceva ziariștilor.
- Lipsă de comunicarestarea în care doi oameni nu-și mai spun ce au de spus.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- comunicării
- plural
- comunicări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a comunica”, din franțuzescul communiquer.