Înțelesuri
- 1
Acțiunea de a compune; alcătuire, îmbinare.
„Compunerea unui tablou cere răbdare.”
- 2
Bucată literară sau muzicală; compoziție.
„A cântat o compunere de-a lui Enescu.”
- 3
Lucrare scrisă la școală pe o temă dată.
„Elevii au scris o compunere despre toamnă.”
Sinonime
- alcătuire
- compoziție
Antonime
Cum se folosește
Plural: compuneri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- compunerii
- plural
- compuneri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a compune.