Înțelesuri
- 1
Desfacerea unui întreg în părțile lui.
„Descompunerea luminii albe dă culorile curcubeului.”
- 2
Putrezirea unui corp mort.
„Frunzele în descompunere hrănesc solul.”
- 3
(Figurat) Decădere, destrămarea treptată a unei familii, a unei societăți sau a unor valori.
„Romanul descrie descompunerea unei familii boierești.”
Sinonime
- dezintegrare
- putrezire
- destrămare
- degradare
Antonime
- compunere
- sinteză
Cum se folosește
Pluralul e „descompuneri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- descompunerii
- plural
- descompuneri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) descompune”.