Înțelesuri
- 1
Felul în care e alcătuit un întreg din părțile lui.
„Eticheta arată compoziția produsului.”
- 2
Material obținut prin amestecul mai multor substanțe.
„Plombele se fac dintr-o compoziție specială.”
- 3
Operă muzicală sau artistică.
„Pianistul a cântat o compoziție proprie.”
- 4
Modul de așezare a elementelor într-un tablou sau într-o fotografie.
„Compoziția tabloului atrage privirea spre centru.”
- 5
Lucrare scrisă de un elev pe o temă dată.
„Am primit nota zece la compoziția despre toamnă.”
Sinonime
- alcătuire
- structură
- componență
- compunere
Cum se folosește
Se pronunță com-po-zi-ți-e. Pluralul e „compoziții”.
Forme flexionare
- articulat
- compoziția
- genitiv-dativ articulat
- compoziției
- plural
- compoziții
- plural articulat
- compozițiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza composition și din latinescul compositio.