Înțelesuri
- 1
Făcut de mai mulți oameni împreună.
„Proiectul a fost o muncă colectivă.”
- 2
Care aparține tuturor, comun.
„Grădina colectivă a blocului e îngrijită de locatari.”
- 3
(Substantiv neutru) Grup de oameni care lucrează împreună; echipă.
„Colectivul școlii i-a urat la mulți ani directoarei.”
Antonime
- individual
- personal
Cum se folosește
Femininul e „colectivă”; pluralul substantivului e „colective”.
Expresii și locuțiuni
- Substantiv colectivsubstantiv care numește la singular un grup, ca „frunziș” sau „popor”.
Forme flexionare
- masculin plural
- colectivi
- feminin
- colectivă
- feminin plural
- colective
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza collectif și din latinescul collectivus.