Înțelesuri
- 1
Care nu e însoțit de nimeni; fără nimeni lângă el.
„A rămas singur acasă toată ziua.”
- 2
Prin puterile lui, fără ajutorul nimănui.
„Și-a făcut singur temele.”
- 3
(Înaintea substantivului) Care e numai unul, fără altul de același fel.
„E singurul drum spre sat.”
- 4
Care se simte părăsit, fără oameni apropiați.
„De când s-a mutat, se simte singur în orașul cel mare.”
Sinonime
- singuratic
- izolat
- unic
Antonime
- însoțit
- împreună
Expresii și locuțiuni
- De unul singurfără nimeni altcineva, pe cont propriu.
- Singur cuccu totul singur, fără niciun om în preajmă.
- De la sinesingur, fără ca cineva să pună mâna.
Forme flexionare
- masculin plural
- singuri
- feminin
- singură
- feminin plural
- singure
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul singulus.