Înțeles
(Rar) Calitatea de a fi singular; ciudățenie, bizarerie.
„Singularitatea întâmplării l-a lăsat fără cuvinte.”
Sinonime
- ciudățenie
- bizarerie
Antonime
Cum se folosește
Plural: singularități.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- singularității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (singularité) și din latină (singularitas, -atis).