Înțelesuri
- 1
(Gramatică) Număr care arată un singur exemplar.
„Pluralul lui „carte” este „cărți”, singularul „carte”.”
- 2
Care e unic în felul lui, deosebit de ceilalți.
„A trăit o experiență singulară.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: singulară; plural: singulari, singulare.
Forme flexionare
- masculin plural
- singulari
- feminin
- singulară
- feminin plural
- singulare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (singularis) și din franceză (singulier).