Înțelesuri
- 1
Osul fălcii, de sus sau de jos, în care stau înfipți dinții; falcă.
„Boxerul și-a fracturat maxilarul.”
- 2
(Adjectiv) Care ține de falcă sau se află în zona ei.
„Simțea o durere maxilară de câteva zile.”
Sinonime
- falcă
- mandibulă
Cum se folosește
Pluralul substantivului e „maxilare”.
Forme flexionare
- plural
- maxilare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul maxillaris și din franceza maxillaire.