Înțelesuri
- 1
Stare a celui care este singur, fără companie.
„După ce copiii au plecat de acasă, casa i s-a părut cuprinsă de singurătate.”
- 2
Loc retras și pustiu, pe unde nu umblă oamenii.
„Pustnicul trăia în singurătățile munților.”
Sinonime
Antonime
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- singurătății
- plural
- singurătăți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din adjectivul singur, moștenit din latinescul singulus.